Focul Viu

Drumul trupei Focul Viu e deja unul destul de lung și cu siguranță unul sinuos. Ceea ce începea prin ‘98 ca o prietenie muzicală, cu Sorin Taloș (Baia Mare, chitară și voce) și Raluca Bârsan (din Reghin, mutată în Tîrgu Mureș, voce, chitară, blockflote), întâlnire mediată indirect chiar de Horațiu Șerb :), aflat atunci între organizatorii unui festival studențesc de folk în Tîrgu Mureș, avea să se materializeze apoi sub numele de Focul Viu, într-o perioadă a perindărilor și cântărilor între Reghin - unde Sorin se mută și lucrează la fabrica de instrumente muzicale Hora iar Casa de cultură le pune la dispoziție o sală de repetiții - și Tîrgu Mureș, unde căminele studențești erau loc și prilej de minunate nopți de muzică și suflet în sălile de lectură. Vine o primă serie de înregistrări în studiourile Radio Transilvania Cluj, în ’99, din care se încheagă albumul Zbor – o vreme mai mult a liricului, a căutărilor interioare și prin poezia românească, mai profunde sau mai cu naivitatea și candoarea anilor tineri.

Oamenii care se aseamana se adună și în perioada ce urmează se alătură trupei Cristina Netea (Reghin, flaut), Cristian Vasiu (din Deva, mutat în Tîrgu Mureș, percuție) și Dan Cioară (Tîrgu Mureș, voce, tamburină, chitară). Căutările îi poartă către trecuturi istorice mânate de libertate, din cântece se ițesc haiduci, moți, daci liberi, nechează caii în alergare și se ridică aburii de pe păduri în nopțile cu lună. Se prelucrează și câteva cântece ai altor sensibili vazători ai sufletului neamului (Nicolae Doboș, cu mulțumiri întotdeauna), se fac multe piese noi, Casa de cultură a studenților îi adoptă ca secțiunea folk, se câștigă câteva festivaluri, se înregistrază în 2001 la Reghin albumul Pământul frate, se pierd în continuare nenumărate nopți în căminele studențești din Tîrgu Mureș, se cântă la foc la munte, se nedoarme an de an la festivalul medieval de la Sighișoara, se cântă la prin tot felul de orașe – des la Reghin și Tîrgu Mures, Sighisoara, Baia Mare, Zalau, Ploiesti, Tirgu Jiu, Galati și cine și le mai amintește. Sunt ani prolifici, când cântatul era, cumva, activitatea de bază. Înregistrările există inițial doar pe casete audio, însă intervine era internetului și cineva le scapă pe net, de unde se duc “din gură în gură” fără intervenția trupei. Însă, în timp, drumurile vieții îi poartă pe rând spre alte locuri pe fiecare și se găsesc răspândiți în patru colțuri de țară. Sorin și Raluca se mai întâlnesc sporadic pentru câte o cântare în București, și se mai reîntâlnesc cu toții (aproape în formulă completă), pentru o cântare la Folk You Vama Veche în 2010, și pentru un concert La Copac, în București, în ianuarie 2013.

Între timp Sorin Taloș a reluat periplul muzical alături de colegul său de la Liceul de artă din Baia Mare, Tudor Bogdan Raț (vioară) și li s-a realăturat și Cristian Vasiu, formulă în care cântă în prezent – în 2014 au înregistrat un nou album – Trup de fum.

Tot anul acesta, tot Horațiu Șerb ne-a adus aminte că se împlinesc 15 ani de la înființarea trupei, și ne-a propus să marcăm momentul și să ne reîntâlnim toți pentru câteva concerte. Așa că iată-le: